Paştele este unul dintre cele mai importante momente ale lumii creştine, fiind sărbătorit încă din Antichitate. Paștile comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, mai exact, Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și sunt sărbătorite a treia zi de la Vinerea Mare. Data de început a paștilor marchează începutul anului ecleziastic creștin. Termenul de „Paște” provine din cuvântul ebraic „Pesah”, care înseamnă trecere. Data la care este fixată sărbătoarea pascală este schimbătoare deoarece depinde de două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară din 21 martie și mișcarea de rotație în jurul pământului. În trecut, înainte de oficializarea creștinismului de către împăratul roman, creștinii sărbătoreau Învierea Domnului în locuri ascunse pentru a evita persecuțiile. După anul 313, însă, împăratul Constantin cel Mare a emis un edict prin care creștinismul a devenit religia oficială a imperiului. De atunci, ceremoniile pascale au devenit sărbători mult mai fastuoase și chiar practicate în mod liber. Tot în caeastă perioadă se obișnuia să fie botezați noii adepți ai religiei, ce erau cunoscuți sub numele de catacumeni. Ei treceau printr-un proces de purificare, prin post, mărturisirea păcatelor și de testare a cunoștințelor legate de religia la care aderau. Ulterior, dacă se dovedeau vrednici, primeau botezul. Istoria celebrului „Paște” pe care fiecare credincios îl primește în noaptea de Înviere, după terminarea slujbei, este una interesantă. Obiceiul a apărut în Transilvania drept un obicei nou, inspirat de calvini. Slujba Bisericii Calvine ce sărbătorește Învierea poartă numele de Cina Domnului, la sfârșitul căreia, credincioșii primesc vin și pâine sfințite. Acest obicei a fost preluat, dar modificat de Biserica Ortodoxă din Transilvania şi mai apoi de cea Greco-Catolică. Însă, treptat, a fost adoptat de toţi românii care consumă ,,paştele” înainte de masă, folosind formule precum Hristos a Înviat şi Adevărat a Înviat! Sărbătoarea pascală a fost celebrată cu multă grandoare în Țările Române și mai apoi în România, pe întreg parcursul epocii moderne. Monarhia a fost o puternică susținătoare a Bisericii Ortodoxe Române. Cu toate acestea, odată ce ce România a intrat sub influența regimului comunist, această sărbătoare și-a pierdut din intensitate. Autoritățile descurajau practicile religioase, distrugeau lăcașurile de cult, dar, în ciuda acestui fapt, oamenii puneau mai mult preț pe această sărbătoare, tocmai din cauza opresiunii. Ulterior, când perioada comunistă a apus în România, oamenii au reînceput să acorde sărbătorii pascale atenția de altădată fără a fi stingheriți. Astăzi, sărbătoarea pascală este un motiv de smerenie pentru unii, pentru alții un motiv de a merge la biserică, de a asista la denii, iar pentru alții, un motiv de a aduna familia în jurul unei mese încărcate cu friptură de miel, pască și ouă colorate. Însă, să nu uităm că sărbătorile de Paște comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, mai exact, Învierea lui Iisus Hristos. Obiceiuri și tradițiile de Paște s-au schimbat de-a lungul timpului și, cel mai probabil, se vor mai schimba. Cel mai probabil, în viitor, ouăle vopsite și pasca vor fi făcute de diverse aparate inteligente, lumina va fi adusă de o dronă, iar membrii familiei vor putea fi prezenți prin tehnologie, în 5 locuri diferite în același timp.