abator

Cu fiecare iarnă, găurile din acoperiș devin din ce în ce mai mari. După fiecare ploaie, ambrozia devine tot mai înaltă, iar buruienile, în unele locuri au depășit deja înălțimea gardului. Statuile vechi de 100 de ani sunt protejate de un plexiglas, iar porțile sunt legate cu lanțuri și lacăte ruginite. Singurii care deschid aceste porți sunt cei care vin să hrănească câinii. Din când în când, mai intră și câte un reprezentant al primăriei, pentru a constata. Există foarte multe variabile în ceea ce privește clădirea Abatorului, viitorul monumentului fiind unul incert.