Încă din Antichitate, oamenii obișnuiau să mănânce și să bea la standuri amenajate pe străzi. Din jurnale ce aparțin dinastiei Han, care datează din anii 25 – 205 d. Hr., aflăm despre asiatici că serveau tăiței la chioșcuri care erau deschise non-stop.

În Roma Antică, străduțele erau pline de „baruri de vinuri”, unde băutura era servită alături de un meniu limitat, ce cuprindea mâncăruri simple, precum măsline, pâine și fripturi. Barurile, decorate cu mese și scaune, erau frecventate de oameni din clasele de jos precum sclavii, clatori sau oameni care nu isi permiteau sau nu aveau posibilitatea sa gateasca. Populația urbană care locuia în blocuri de apartamente cu mai multe etaje, nu avea bucătării pe atunci și era nevoita să cumpere hrana de la furnizori de produse alimentare. Astfel, era cumpărate pline imbibata cu vin si tocana de legume gatite in restaurante simple. Deoarece barurile erau asociate cu jocurile de noroc și cu prostituția, romanii respectabili evitau să fie văzuți în preajma acestor locuri.

Mai târziu, în Evul Mediu, străzile au început să fie împânzite de magazine care vindeau mâncare gata făcută, precum plăcinte, tarte cu fructe, produse de patiserie și preparate din măruntaie de animale. Acestea însă, erau considerate mâncăruri pentru săraci, deoarece majoritatea magazinelor erau neigienice, iar vânzătorii erau bănuiți că ar vinde produse alterate.