La 35 de ani de la căderea regimului comunist, o parte semnificativă a populației României continuă să ignore realitățile dure ale acelei perioade. Lipsa educației istorice consistente și absența unor campanii eficiente de informare alimentează o formă de nostalgie care distorsionează adevărul. Mulți români, inclusiv tineri care nu au trăit vremurile respective, preiau imaginea idealizată a unei epoci în care „toți aveau un loc de muncă și o locuință”, fără să cunoască realitatea represiunii, a lipsurilor cronice sau a abuzurilor comise sistematic de autorități.