Mulți fermieri cultivă lucernă dintr-un motiv clar: este bogată în proteine și este un furaj foarte bun pentru animale. De asemenea, din punct de vedere al sănătății mediului, lucerna este una dintre cele mai indicate culturi. În primul rând, este o plantă care fixează azotul în sol, îmbunătățind fertilitatea terenurilor pe care este cultivată, apoi este foarte bogată în proteine, ceea ce o face un furaj de foarte bună calitate. Alt avantaj este că semănatul lucernei se face o dată la patru – cinci ani iar producția este relativ constantă. În primii ani recolta este dată de numărul plantelor de pe un hectar. Lucerna nu este o cultură pretențioasă, astfel încât nu are nevoie de prea multe lucrări de întreținere. Deși este rezistentă la secetă, pentru a obține producții însemnate, are nevoie de umiditate. Ca urmare, în zone cu suficientă umiditate se pot obține între trei și cinci recolte pe an. În condițiile pandemice ale acestui an, analiștii prevăd că această cultură va fi una deosebit de rentabilă și este de așteptat ca oferta de soia – boabe, șroturi sau concentrate – să scadă. În asemenea context, lucerna va deveni foarte solicitată, căci, evident, cererea de furaje pentru animale va trebui acoperită. În prezent, cea mai mare parte a șeptelului, adică totalitatea animalelor domestice din Uniunea Europeană este hrănită cu soia provenind din SUA sau America de Sud. În încercarea de a se găsi o cale de a reduce dependența față de aceste importuri, cultura lucernei a fost stimulată prin diverse pârghii ale economiei de piață. Numeroși fermieri mari din România produc, la ora actuală, lucernă care pleacă la export, mai ales în Orientul Mijlociu.
