Este deja o regulă nescrisă în România. Nicio lucrare publică importantă nu se termină la prețul licitat inițial. Deși autoritățile se laudă la semnarea contractelor cu sume competitive, realitatea din teren arată că proiectele ajung să coste cu milioane de euro mai mult din cauza documentațiilor făcute din birou, a întârzierilor cronice și a constructorilor care știu exact cum să speculeze breșele legislative. Pentru a câștiga licitația, firmele oferă cel mai mic preț posibil, iar ulterior, după ce utilajele sunt pe poziții, invocă „situații neprevăzute” sau erori în studiile de fezabilitate, blocând lucrările până când statul cedează și semnează acte adiționale de frică să nu rămână cu șantierul abandonat.