Aerul curat a devenit un lux. Zeci de mii de oameni mor prematur în fiecare an din cauza bolilor provocate de poluare: afecțiuni respiratorii, cardiovasculare sau chiar cancer. În timp ce statul a cheltuit zeci de milioane de euro pentru monitorizarea calității aerului, realitatea de pe teren este complet diferită: centrale industriale și termice cu probleme, praf și cenușă care acoperă cartiere întregi și autorități care se limitează la rapoarte birocratice. Craiova este unul dintre cele mai evidente exemple. În cartierul Bariera Vâlcii, locuitorii respiră de ani de zile un aer încărcat cu pulbere gri provenită de la cazanele centralei CET II, care asigură încălzirea a 40.000 de familii și energie pentru industria locală, inclusiv fabrica Ford. Curțile, casele și mașinile sunt frecvent acoperite de cenușa care iese din coșuri, iar autoritățile de mediu susțin că nivelurile sunt „în limite legale”, deși laboratoarele folosite pentru măsurători nu sunt acreditate RENAR. Timișoara se confruntă cu o situație similară în zona industrială de vest. Locuitorii din cartierele adiacente fabricilor și centralelor termice reclamă praf și gaze care afectează sănătatea copiilor și a bătrânilor. În anumite zile, nivelul pulberilor fine PM10 și PM2.5 depășește limitele admise, iar autoritățile locale nu reușesc să verifice situația cu echipamente proprii, bazându-se pe rapoartele firmelor industriale. La Târgu Jiu, poluarea este vizibilă mai ales în jurul termocentralelor care alimentează orașul. Pulberile fine și cenușa afectează locuințele și grădinile, iar localnicii se plâng de iritații ale căilor respiratorii și alergii. În ciuda sesizărilor repetate, autoritățile dau vina pe condițiile meteorologice și consideră că situația nu reprezintă un pericol imediat. Impactul asupra sănătății este clar, se înregistrează peste 25.000 de decese premature anual din cauza bolilor asociate poluării. În mediul rural și urban, oamenii ajung să se protejeze doar prin izolarea locuințelor, purtarea măștilor sau evitarea ieșirilor afară în zilele cu praf dens. Proprietățile imobiliare scad în valoare în zonele afectate, iar comunitățile devin captivi între necesitatea locurilor de muncă și dreptul la un mediu sănătos. Problema este națională. România are patru proceduri de infringement deschise de Comisia Europeană pentru calitatea aerului și riscă amenzi de milioane de euro. Fără măsuri reale și urgente, aerul rămâne o amenințare constantă la adresa vieții cetățenilor. Și, pentru fiecare zi de inactivitate a autorităților, prețul îl plătesc oamenii, prin boli, suferință și pierderi economice.