Art Nouveau, un termen provenit din limba franceză, însemnând artă nouă este un stil în artă decorativă şi arhitectură specific, mai ales, perioadei 1890 – 1910.
Stilul s-a poziționat ca o reacție față de academismul, eclectismul și istoricismul arhitecturii și artelor decorative din secolului al XIX-lea. Sursele de inspirație au fost cu predilecție formele naturale, cum sunt curbele sinuoase ale florilor și plantelor. Alte caracteristici au fost sentimentul de dinamism și mișcare, dat adesea de asimetrii sau linii ca de bici, precum și utilizarea materialelor moderne, în special fier, sticlă, ceramică și beton pentru crearea unor forme neobișnuite și amenajarea unor mari spații deschise.